Ilie, te urăsc!

July 21, 2011 § 2 Comments

Oficial, urăsc ziua de 20 iulie. (da Ilie, numa’ din cauza ta!)

Mi-a dat furtună (el, Ilie) pe la 8, când eram în trenul spre casă şi, în loc să ajung la destinaţie la 21:05, am ajuns la 24:50. Am staţionat ore bune în câmp, fără mâncare sau apă, obligat să îmi îndur colegii de compartiment, care deveniseră stresaţi şi se manifestau, fiecare-n felul lui.

Gagica din faţa mea, Vasilica a vorbit la telefon cu orele, cu toţi prietenii şi prietenii prietenilor, ca nu cumva să i se usuce limba. Abuza de săracul telefon, folosea clişee ieftine şi îşi încerca norocul cu fiecare băiat apelat. Replicile folosite de fete când vor să agaţe pe internet sau la telefon nu sunt amuzante niciodată, nici măcar tolerabile. Sunt o adevărată tortură pentru orice tip normal, care a reuşit măcar o dată să-şi facă o prietenă reală, pe care să o sărute în timp ce o ţine în braţe, nu din spatele tastaturii, apelând la clickincasutadouapunctestelutaenter. Simţeam că mi se aplică picătura chinezească. Şi mai era şi Dorel  în stânga mea… flămând. gălăgios şi uşor violent.

Picăturile mari loveau zgamotos acoperişul de tablă al cutiei destinate transportului de oameni dintr-un oraş în altul iar fulgerele luminau toată câmpia în mijlocul căreia trenul nostru staţiona. “Plecăm în 20 de minute.”, a zis iniţial naşul. Dar cele 20 de minute s-au făcut 3 ore, iar cele 3 ore au trecut foarte încet, de parcă ar fi fost 30.

Pe lângă faptul că trenurile noastre sunt construite să meargă prost, pentru a enerva şi a face vânzare distribuitorilor de cancan, nu sunt dotate (prea multe) nici cu vagoane restaurant. Nu interesează pe nimeni că Ionel îşi bea propria transpiraţie sau muşcă din tenesi pentru a supravieţui, într-o astfel de situaţie specială.

Într-un final am pornit. Sunt sigur că angajaţii CFR au făcut tot posibilul să mute copacul ce acoperea şina, cât mai repede. Au întrerupt jocul de table  şi şi-au lăsat cafelele să se răcească, dornici să-şi facă meseria cu simţ de răspundere. Aş fi crezut asta, dacă steagul nostru n-ar fi fost roşu galben albastru.

Am ajuns acasă, după un drum aproape la fel de chinuitor ca cel al lui Ulise pe mare, am coborât din tren şi am mers grăbit spre casă, prin ploaie.

Ilie, eu îţi mulţumesc că ai avut grijă să nu mă plictisesc, într-o zi banală de miercuri, dar serios, anul viitor abţine-te!

Advertisements

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with ploaie at Condomized!.