Trenul gâştelor

April 21, 2011 § 5 Comments

Postare scrisă pe la 7 jumătate.

De ce devin oamenii plictisiţi insuportabili? Poate aşa mi se pare mie din cauză că sunt somnoros şi lipsit de chef.

Când m-am urcat în tren mă gândeam că e dimineaţă devreme, că lumea e obosită şi fară energie, mi-am zis că o să fie ok, că o să dorm ca ursul sau o să îmi pun vreun film şi o să treacă timpul repede.  Evident că n-a fost aşa.

S-a aşezat în stânga mea o persoană exagerat de sociabila, veselă şi odihnita. Şi persoanele astea nu sunt o companie prea plăcută în tren, poate decât dacă eşti tu mare macho şi reuşeşti să agăţi oriunde, pe oricine.  Ei bine, eu nu sunt, aşa m-a făcut mama, urâţel şi antisocial de dimineaţă.

Şi-a găsit repede partener de discuţie, o altă persoană care vorbeşte mai mult decât respiră.

Am crezut că dacă pun căştile şi îmi bag un tratament cu The Prodigy o să fie bine. Dar nu a fost aşa. Nu mai înţelegeam ce ziceau, dar tot auzeam un sâsâit continuu(comparabil cu acel sunet făcut de gâşte, de aici şi titlul [ne]inspirat).

Am reuşit în cele din urmă să adorm puţin, sau măcar să stau cu ochii închişi şi să ignor sunetele din jur, dar a urmat Periş, oraşul de fachiri. Am început să aud puradeii cum se ‘haules baules’ pe peron şi apoi a trebuit să deschid ochii să fiu atent la cine urcă, să nu cumva să se lipească de geantă mea vreunul, în speranţa că o să se îmbogăţească. (Şi de fapt să-mi fure ciorapii murdari.)

De dormit n-am dormit, muzica nu mă ajuta, ba mai mult,  începea să mă enerveze, la film nu mă puteam uita tot din cauza gălăgiei şi oboselii, mai era un singur lucru, puţin sinucigaş de făcut.  Să mă obişnuiesc cu ideea că nu o să mai dorm şi să încep să stau şi eu cu cele două gâşte de poveşti ca să treacă timpul mai uşor. (sau să mă mut de la locul meu şi să stau în piciare, dar asta sigur nu era o opţiune)

Şi aşa am făcut până la urmă şi nu mi s-a mai părut deloc insuportabil. Ba mai mult, chiar am purtat discuţii interesante, sau deloc plictisitoare, cu cele două fete. (a se observa: nu le-am mai spus gâşte)

Advertisements

Cafeaua de dimineaţă

April 11, 2011 § 5 Comments

Nu ştiu câtă imporţantă are pentru voi cafeaua de dimineaţă, dar pentru mine sigur are o însemnătate aparte.

Eu nu sunt unul dintre cei care beau cafea doar pentru că aşa sunt obişnuiţi, pentru că e o rutină de dimineaţă. Nu!

Cum băutul cafelei este primul lucru pe care îl fac după ce mă trezesc, acest lucru poate să-mi schimbe dimineaţa, în bine sau în rău.

De multe ori îmi pregătesc de seara cafeaua aşa cum îmi place, nici prea dulce şi nici cu prea mult lapte şi o pun în cana mea imensă albastră, iar dimineaţa singurul lucru pe care îl fac este să bag cana în microunde şi să apăs două butoane. (ca prin magie, nu ştiu de ce, începe cana să se învârtă iar când o scot peste un minut este caldă)

Deşi mă ridic să încălzesc cafeaua la bucătărie, parcă abia după ce iau o gură mă trezesc cu adevarat (şi încep să mă întind). De obicei îmi pun şi o melodie foarte optimistă pe repeat (asta, asta sau poate asta) şi apoi îmi sorb cafeaua, încet şi zgomotos.

Before and after. : )

Pentru a nu altera gustul pe care columbienii l-au pregătit cu multă muncă pentru mine, în special, mă spăl pe dinţi după ce termin de savurat cafeaua şi evident înainte de a mă întâlni cu prima persoană de dimineaţă.

Cred că mulţi aveţi un ritual al cafelei de dimineaţă. (sau poate că nu.)

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with dimineaţa at Condomized!.