Maşini da, cap ba.

July 23, 2011 § 3 Comments

Mergeam la Cabana Gura Diham, pe Valea Cerbului (Buşteni). E drum de ţară, se ajunge foarte uşor cu maşina şi se poate sta la iarbă verde, la grătar sau cu cortul.

Repet, drumul e de ţară, adică nu e ok să îţi alergi maşina pe acolo că ridici tot praful în capul oamenilor. Un taranete cu număr dhttps://i2.wp.com/i1134.photobucket.com/albums/m611/razvanlp/carperception.pnge Bacău, posesor de Bemveu negru cu geamuri fumuri (care are scris “SHAKALU” pe spatele maşinii) nu a înţeles de ce toţi merg cu viteză mică şi a început să o calce, a depăşit 2 Loganuri şi un Kia şi ne-a umplut de colb.

Şoferul de Kia, cu număr de Bucureşti, nervos că a fost depăşit în viteză de un “jeg” de Bemveu a început să o accelereze şi el că prostu’ şi evident, noi, fraierii care preferă mersul pe jos, ne-am ales cu încă o tură de praf în plămâni.

Mereu mi-a plăcut să îi văd pe “şoferii” aştia de 24-25 de ani care se rup în figuri cu maşinile primite cadou de la părinţi izbiţi de copaci.

(îmi pare rău că nu am avut cu ce fotografia momentul. şi că nu am apucat să le văd numerele celor 2 zmei ca să le postez :-s )

Advertisements

Românii nu au educaţia necesară mersului pe munte

July 18, 2011 § 4 Comments

Generalizez acum, ştiu că sunt şi excepţii. Eu însumi sunt o excepţie.

Mersul pe munte este frumos (şi sănătos). De când eram mic mi-a fost indusă această plăcere de a depune eforturi mari, încălţat în bocanci incomozi, pentru a reuşi să ajung teafăr la destinaţie. Merită să te chinui atâtea ore pentru a vedea o cabană veche sau un vârf de munte care se poate vedea şi la televizor? Din punctul meu de vedere da.

Din păcate, oamenii încă urcă pe munte cu balerini sau pantofi cu toc, cu rucsaci plini de peturi de bere sau alte lichide cu grade şi apoi aruncă tot gunoiul unde apucă. Şi ne mai mirăm că-n pădurile noastre “cresc” sticle de Timişoreana!?

E trist când vezi ţărănoii, care au urcat cu telecabina până la Babele, îmbrăcaţi de Bamboo, că privesc Sfinxul şi nu văd altceva decât un bolovan mare şi vechi.

Eu am urcat de curând la Refugiul Costila, pe un traseu nemarcat, deloc accesibil. Mare mi-a fost bucuria când am ajuns la destinaţie, la refugiul ăla vechi de tablă. De acolo de sus se vede toată Valea Prahovei, ca o îngrămădeală de cabane şi vile. Superbă privelişte.

Dacă tot ţi se pare aşa de greu pe munte, nu ai alte haine decât cele de oraş şi nici nu-ţi prea place activitatea asta, de ce nu stai tu acasă? Berea intră şi-n bucătărie şi poze-ţi dau eu, ca să ai ce arăta la “precini”.

Sfat pentru cei ce merg la Buşteni

June 22, 2011 § 3 Comments

Mulţi care merg la Buşteni acceptă cazarea oferită de “bişniţarii” din gară. Se urcă-n prima maşină, la tipul care le spune “am cazare ieftină bre.”.

Să nu credeţi că oamenii ăia au inimă mare şi vor să vă facă favoruri. Îşi fac doar comisioane. Pentru fiecare turist “livrat” primesc nişte bani. Bani care cel mai probabil vin de la voi, nu de la proprietarul cabanei/pensiunii.

Chiar astăzi îmi povestea cineva că i s-au promis baie, apă caldă şi acces la bucătărie pentru bani puţini. Avea baie-n cameră, dar fără cadă. Pentru dus trebuia să meargă cu prosopul pe umeri 2 etaje mai jos. Apă caldă era, iar bucătăria era la acelaşi etaj cu duşul. Mişto, nu? Dacă ai ghinion să între ceilalti în bucătărie înaintea ta, mănânci micul dejun la prânz.

Alţii au primit cazare ok, dar departe de oraş. Nu e plăcut să ai pădurea vecină şi să faci 20 de minute până-n oraş, cu maşina pe drumuri parţial luminate şi lăturalnice.

Cel mai bine e să-ţi cauţi cazarea singur. Te duci frumos pe străzi şi o să vezi pe case scris “Oferim cazare”. Intri, te uiţi, dacă-ţi place rămâi, dacă nu mai cauţi.

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with Buşteni at Condomized!.