A bea sau a nu fi

August 4, 2011 § 4 Comments

Ieri, din trecere, am auzit o discuţie între doi muncitori, care probabil erau în pauza de masă (şi de ţuică). Unul dintre ei era scund, cărunt şi grăsuţ şi mânca repede şi lacom iar celălalt era mai tinerel, cam de 20 şi ceva de ani. Cei doi povesteau cum toate “e scumpe” iar “salariile e tot mai mici”:

Tinerică: Cu banii ăştia pe care îi primesc aici, de abia reuşesc să-mi plătesc ratele. Cablul de la teveu l-am şi scos, noroc cu salariul nevesta-mi, mic aşa cum e, măcar ne plătim dările la stat.

Moşulică: Nici beutură nu e ieftină deloc. Eu cum beau 1 L de ţuică şi 2 de bere la zi… ce să mai zic? Mai şi fumez, acolo se duce toată pensia mea, noroc că mai muncesc pe ici pe colo. Şi proasta aia de nevasta-mea mi-a zis că ori suntem cu banii separat, ori mă dă afară din casă.

Tinerică: Da nu mai bea bre atâta. Sau lasă ţigările măcar.

Moşulică: Păi nu pot bre, dacă nu beau o ţuică lângă cafea şi nu fumez o ţigară… de ce să mai trăiesc? Să plătesc taxe?

Tinerică: Haide bre, că nu-i aşa.

Întradevăr, nu există om mai sărac decât românul prost şi plin de vicii. Mie îmi e greu să tolerez oamenii care se plâng că nu au bani, după ce i-au tăvălit pe băutură.

Advertisements

Mahmur 364 de zile pe an

July 15, 2011 § 3 Comments

Am avut ocazia să cunosc un mare iubitor de alcool. Ţuica şi berea pentru el sunt ca şi cafeaua de dimineaţă pentru mine. Se trezeşte la 7, ia o gură de cafea, 2 paharele de ţuică şi un pahar de bere ca să-şi înceapă ziua bine.

Antipatic nu e, dar vorbeşte repede şi mult. Şi după cantităţi considerabile de ţuică, limba i se împleticeşte-n gură şi cuvintele ies deformate. Dar nu e genul care face prosti, doar dă muzica tare.

Eu nu ştiu cum e să te trezeşti mahmur de 364 de ori pe an sau cum poate el să nu aibe dureri ziua următoare. Eu după ce mă îmbat, a două zi am dureri de cap, ameţeli şi greaţă, n-aş mai putea bea iar nici să fiu plătit.

Ori are exerciţiu ori şi-a făcut praf organismul. Pentru mine 1 litru de ţuică şi un pet de bere pe zi sunt un fel de mission impossible, chiar dacă lui i se pare probabil că impossible is nothing.

Cum se simte un om care în fiecare seară când se pune în pat beneficiază de jocuri de lumini şi rotiri violente ale tavanului, care în realitate stă pe loc şi nu face nimic?

Cât am băut eu ieri, …

June 11, 2011 § 5 Comments

Oamenii care îmi povestesc cât au băut ei ultima dată (sau nu ultima dată) mă lasă rece. Nu mi se pare deloc un subiect bun de discuţie. Nu e o ruşine nici să te ameţeşti din 2 beri şi nici nu te văd ca pe un supererou dacă poţi bea o navetă singur.

Consider că sunt destul de open minded şi că se poate vorbi cu mine cam despre orice. Dar subiectul ăsta nu e deloc constructiv. Ba mai mult, mi se pare chiar puţin degradant pentru tine. Rişti să fi considerat fie prost (pentru că te injosesti şi-mi povesteşti cum ai vomitat şi ţi-ai umplut tricoul de măsline), fie beţiv (pentru că îmi explici tu cum ai reuşit să dai gata sticla de whisky singur).

Prefer discuţiile despre filme, cărţi, locuri interesante de văzut, oameni, obiceiuri, ţări străine, gătit, ş a m d. Mai ales cele despre gătit. Nu de puţine ori întreb cum a fost făcută o mâncare, dacă mi-a plăcut.

Articol cu şi despre beţivi

May 16, 2011 § 5 Comments

Toţi avem prieteni care se mai pilesc şi apoi se exprimă în felul lor.

Sunt ăia scandalagi: Frate, ce te uiţi aşa la mine? Ce mă, ce dacă m-am ameţit puţin? Ce, nu am voie? Ce, tu nu te ameţeşti niciodată mă? Eşti un trist dacă nu bei! Păi date-n %^&* că te şi bat acum.

Cei vorbăreţi – care nu mai pot respira dacă nu au gura deschisă: Să vezi ce-am făcut ieri. M-am trezit şi dupaia am fost la piaţă! Măăă, tu ştii cât s-a făcut kilu’ de roşii? Să vezi şi ce castraveţi faini am văzut. Aaaa, şi nu ţi-am povestit… Era ieri o blondă bună pe stradă…şi s-a uitat la mine! Serios.

Ăia filozofi: De fapt Eminescu nu ţinea un monolog. El vorbea cu copacul despre viaţă, iar acesta îi răspundea mişcând crengile. Cred că omul de geniu avea un limbaj propriu prin care putea fi înţeles de către orice fiinţă vie. Până şi parameciul, care de obicei se prindea mai greu, era atins de vorbele marelui Eminescu.

Glumeţii: Ştii cum se sinucide un melc? Se uită-n priză. HAHAHAHA!

Dansatorii: click .

Pupăcioşii: Să trăieşti Dorele. Vino să te pup. Muah muah. Vasileeeeee, şi tu eşti băiat bun, să trăieşti. Muah muah.

 Vomitătorii – sparge chef. Merg la baie, varsă ghiozdanul, apoi toţi stau după ei şi îi întreabă dacă-s bine.

Cei veşnic somnoroşi. Ei sunt simpatici, dorm oriunde. ZZZzzzz.

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with betivi at Condomized!.