Principiul falsei autorităţi

July 13, 2011 § 7 Comments

E preferatul meu. E folosit foarte des, instinctiv, dar cine ştie despre ce e vorba şi cum să-l utilizeze are un avantaj imens, aproape în orice contradicţie.

Să vă povestesc:

Eram în tren. De obicei îmi plac oamenii vorbăreţi, dar atunci nu aveam chef de gălagie. În compartiment era un proaspăt absolvent de liceu, cu bacul luat, părinţii tipului, eu şi alţi trei oameni

Mamă băiatului se plângea de camerele de la bac, că fişu a învăţat şi a trecut dar cu notă cam mică, blabla. Şi a început să vorbească de băiatul ei scump şi drag. E genul ăla de mamă pe care nu-i bine să o iei niciunde cu tine, nici măcar la nuntă ta nu trebuie să o chemi, pentru că nu ratează niciun moment să te facă de râs, când toţi sunt la masă, ei i se pare simpatic să arate poze cu tine nud de când aveai 3 ani. Şi, evident că nici acum nu a avut vreo ezitare în a-l pune în situaţii ridicole pe fiul ei.

Tatăl îi mai spunea să înceteze, că vorbeşte încontinuu, dar nu insista, ştia el cine-i şefu-n casă.

Tipul spunea că vrea să dea la Academia de Poliţie la “spăgi şi vame” (ceva paznic de frontieră, nu mă pricep) şi vorbea pe subiectul asta cu cineva din compartiment. După ce a terminat de discutat a început iar moara-stricată de ma-să să vorbească.

Povestea cum e nasol la academie că nu au menajeră şi că el nu ştie să-şi gătească deloc, cine ştie cum o să se mănânce acolo. După ce şi-a făcut băiatul incompetent, a încercat s-o dreagă zicând “dar ce băiat de 20 de ani ştie să gătească?”.

Până atunci doar am ascultat, nu am zis nimic. Dar deja deveneam iritat, au trecut 2 ore şi ei încă vorbeau. M-am gândit să le tai macaroana grav şi am deschis gura. Aveam de gând să-l fac pe fişu incompetent (cum îmi şi părea) subtil şi pe stimabila doamnă să tacă şi să-mi recunoască superioritatea într-un domeniu la care mă domina clar (gătitul).

– Doamnă, nu e bine că fiul dumneavoastră, la 19 ani nu ştie să ţină tigaia-n mână. Nici eu nu sunt cine ştie ce bucătar, dar ştiu să-mi fac una alta. (aici l-am făcut incompetent pe fişu şi am întărâtat-o pe ea)
– Ce îţi găteşti tu? Pâine prăjită şi ouă fierte ştie şi el. (m-a luat la mişto.)
– Mai multe feluri de paste, omletă… (m-a întrerupt şi a început să vorbească repede)
– Asta ştie oricine, a zis ea. (m-am enervat că m-a luat iar peste picior şi m-am decis să-i dau finalul, nu arăta ea a cunoscătoare de bucătărie grecească)
– Ştiu să-mi fac şi saganaki.
– Saganaki?
– Da, saganaki. Mâncare grecească. (după reacţia ei, mi-am dat seama repede că habar n-are. dar nici nu am fost explicit, am lăsat să se înţeleagă că mie mi se pare firesc să ştie lumea ce-i ăla saganaki.)
– Ştiu ce e. Atunci tu eşti bucătar bun. (sunt bun bucătar, întradevăr, ştiu să fac saganaki, caşcaval pane, pe româneşte. şi aici principiul falsei autorităţi m-a ajutat s-o tăvălesc. ea neştiind ce e saganaki s-a gândit “mamă, asta face mâncăruri pe care nu ştiu să le fac nici eu.”)

Terorists Win.

Advertisements

Tagged: , ,

§ 7 Responses to Principiul falsei autorităţi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Principiul falsei autorităţi at Condomized!.

meta