Emoţiile adolescenţei

June 29, 2011 § 3 Comments

Toţi cred că am avut, sau ar fi trebuit să avem, momente de panică/emoţie mare în adolescentă.

Primul sărut e foarte emoţionant, prima întâlnire la fel. Şi examenul de la şcoala de şoferi e mood killer dar… urmează unul mult mai rău, înzecit mai rău, inamicul numărul 1 al calmului.

Pentru mine, nimic nu a fost mai chinuitor psihic, mai distrugător de neuroni şi linişte interioară decât bacul. Nu proba-n sine a fost cea care-mi provoca starea asta, ci aşteptarea aia până vin subiectele.

Ai ajuns la sala de examen, te minţi că eşti calm şi te gândeşti că “ce o fi, o fi”. De cum ai intrat în sală nu-ţi mai poţi menţine starea aia de falsă siguranţă şi linişte. Când îi vezi pe ceilalţi, cunoscuţi sau necunoscuţi cum se frământă, cum se plâng că nu ştiu aia şi aia, cum regretă că au mers la bere în loc să înveţe, te nelinişteşti total. Mai vezi câte unu doi care au vocea tremurândă că nu pot să se stăpânească şi atunci îţi dai seama că te-ai panicat grav şi tu şi nu poţi controla această stare.

Parcă şi ţigările se sting, una câte una foarte repede iar cafelele trec ca un cola rece pe caniculă, adică instantaneu. Niciuna nu te scoate din starea asta de neliniştite şi îngrijorare totală. Nu ai cum scăpa, nu poţi fugi, nu te poţi distrage, trebuie să aştepţi şi să înfrunţi momentul.

Într-un final, tortura lentă ia sfârşit că vin subiectele. Nu mai poţi auzi văicărelile celorlalţi, nu te mai ucide nici curiozitatea, nici speranţa, nici nimic. Ştii bine, nu ştii nici cât să treci…trist.

Şi la fel de mare ca şi emoţia e bucuria aia pe care o ai când ai scăpat de toate (şi le-ai trecut, indiferent de notă), urmează o vacanţă de vară plină, cu beţii şi petreceri anunţate, cu planuri de mers la mare/munte, niciun alt gând decât distracţia. (pentru unii mai e şi admiterea la facultate, ei mai au puţin de aşteptat şi muncit până să ajungă la fericirea temporară supremă.)

Mă bucur că am scăpat anul trecut de bac, dar încă regret ca nu am tras beţia bine meritată, să mă fac aşa turtă încât să dansez rumba pe piese de vals…

Advertisements

Tagged: , ,

§ 3 Responses to Emoţiile adolescenţei

  • Catalinna says:

    Eu deja le-am spus părinţilor mei, că dacă la anu’ iau BAC-ul (cu note mari ar fi fruumos) că merg la mare :lol:
    Păcat că nu ştiu vals :mrgreen:

  • Imperfecta` says:

    de acord cu tine..
    dupa ce termini cu bacul ai o stare d`aia de libertate, de parca ti s`ar fi luat o piatra de pe inima.
    si eu am dat anul trecut si ma regasesc in ceea ce ai scris tu aici
    ce amintiri dulci :))

  • Ana-Maria says:

    Mă regăsesc şi eu în ceea ce ai scris. M-am stresat un an pt 3 probe, de câteva ore, dar bine că s-a terminat totul cu note mari şi cu un loc la buget la singura facultate unde mi-am depus dosarul. Ca regret am faptul că nu am sărbătorit aşa cum trebuia, rezultatul merita 3 zile de beţie cruntă şi dans non-stop, dar nu a fost aşa, m-am rezumat la o seară într-un pub. Apoi trebuia să plec la mare cu iubitul sau pe undeva să sărbătorim, nici de asta nu am avut parte. Şi a început facultatea…şi Doamne ajută că nu regret nici un minut alegerea făcută.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Emoţiile adolescenţei at Condomized!.

meta