Vanilla flavoured mind twister

June 30, 2011 § 10 Comments

M-a văzut când am privit-o. Ştiu că nu trebuia să întorc capul. Acum am înţeles că asta a fost greşeala fatală, greşeala care a făcut-o să înţeleagă că încă-mi pasă, greşeala care nu-mi dă credibilitatea de care am nevoie să îi spun că între noi totul s-a terminat, greşeala care nu îmi oferă nicio şansa de scăpărare.

O simplă privire nesemnificativă îi da şansa să îmi strice viaţă din nou. O să îmi între iar pe sub piele, aşa cum a reuşit să facă mereu când eram certaţi/despărţiţi. O să fiu obligat iar să-i suport zâmbete tâmpe pe care le arunca în toate momentele neamuzante, chiar dacă noi o să fim doar amici. Dar nu o să pot deţine controlul, nu în faţă ei.

Îmi amintesc cum a fost când am vrut să-i explic că noi doi nu mai putem fi împreună. Terminam de vorbit, ea zâmbea şi se comporta ca şi cum nu ar fi fost nici o problemă între noi. Ca şi cum ea ar fi rămas prietenă mea, dar eu mă jucăm şi pretindeam că nu sunt prietenul ei.

I-am spus: “Nu putem să mai fim împreună. Nu mai vreau să fim împreună, să mă răneşti la fel. Sincer. Nu e bine nici măcar că vorbim. Hai să nu mai vorbim, niciodată.” Ea m-a privit senină şi mi-a aruncat un “Ai rămas tot la fel de drăguţ, doar că ai mai crescut. Mi-a fost dor de tine, în toţi aceşti ani în care nu ne-am văzut şi vorbit deloc.” (Trecuseră totuşi 3 ani, acum nu mai eram liceeni fără griji şi prejudecăţi)

Eu: “Au trecut 3 ani, am reuşit să uit de tine şi am fost fericit. Foarte fericit. Mi-am construit o viaţă noua, nu am mai încercat să înţeleg de ce ai plecat când totul era aşa frumos şi astfel am putut să fac un pas înainte, să nu mă mai urăsc în fiecare zi. Am fost capabil să alung fiecare amintire ce mă legă de tine şi apoi, într-un final să îţi neg existenţa. Iar acum nu mai pot face la fel pentru că eşti în faţa mea. În carne şi oase. Pot să te văd, să te ating, să îţi vorbesc, să-ţi simt acelaşi parfum de vanilie care în trecut mă făcea cel mai fericit om.”

Ea: “Eşti un scump. Ai reuşit să ajungi la o facultate bună, genul de facultate la care tânjeai încă de când eram adolescenţi. Felicitări. Eu după bac nu m-am înscris la nicio instituţie de învăţământ superior. Am continuat să pictez, acasă, pentru mine. Ştii că nu mi-a plăcut niciodată şcoală, eu sunt artistă.”

Eu: “Nu îţi ajunge o revenire teatrală să fim iar împreună. Nu se poate să…” M-a întrerupt, a început să vorbească, repede şi hotărâtă.

Ea: “Nu mă interesează că ai prietenă, tu trebuie să fii prietenul meu. Suntem făcuţi unul pentru celălalt. Nu ne-am schimbat deloc, nici eu nici tu. Doar am crescut. Cum o cheamă? Dă-i papucii. ”

Eu: “Nu, nu îi dau papucii.”

Ea: “Bine atunci. Nu-i da papucii. O să fiu şi eu prietena ta. O să accept să fiu cea de-a două femeie din patul tău. Nu mă deranjează, e mai bine decât nimic.”

Eu: “Nu se poate asta! NU! (am spus răstit). O iubesc!”

Ea: “Termină o dată. Ştiu eu cum iubeşti tu. Şi cât de “uşor” spui că iubeşti pe cineva. Ştiu şi că mă iubeşti pe mine. Nu vreau să mi-o spui, nu e nevoie. O simţ. Flacăra din sufletul tău încă arde pentru mine.”

Eu: “Nu, nu te iubesc. De fapt, te urăsc! T E  U R A S C ! Din tot sufletul. Eşti posesivă, faci doar cum vrei tu, niciodată nu explici nimic, mereu dispari. Nu te mai vreau în viaţa mea, nici pe tine nici parfumul tău de vanilie.”

Ea: “Bine, bine, bine. Vorbim mâine pe la 8. Te sun eu. Şi ai face bine să răspunzi sau o să te trezeşti cu mine la uşă. Acum o să plec, undeva… Papa.”

Eu: “Unde Dumnezeu pleci? Nu cunoşti oraşul şi nici nu ai la cine să te duci.”

Şi a plecat, mi-a strigat doar “Papaaaaa! Ne vedem mâine!”, când deja făcuse 4-5 păşi. Nu s-a uitat înapoi. Deloc.Şi dacă s-a uitat, a avut grijă să nu observ.

O urăsc! De ce a trebuit să vină neinvitata-n viaţă mea? Doar prezenţa ei îmi face atât de mult rău. Şi mai şi vorbeşte…

 

some dubstep a day keeps redtube away

June 30, 2011 § Leave a comment

Că tot vine Nero duminică la B’estfest…

Nero – Innocencelink

Nero – Act Like You Knowlink

Nero Ft Alana – Can’t Take Itlink (asta e dnb nu dubstep, dar merită amintită)

Emoţiile adolescenţei

June 29, 2011 § 3 Comments

Toţi cred că am avut, sau ar fi trebuit să avem, momente de panică/emoţie mare în adolescentă.

Primul sărut e foarte emoţionant, prima întâlnire la fel. Şi examenul de la şcoala de şoferi e mood killer dar… urmează unul mult mai rău, înzecit mai rău, inamicul numărul 1 al calmului.

Pentru mine, nimic nu a fost mai chinuitor psihic, mai distrugător de neuroni şi linişte interioară decât bacul. Nu proba-n sine a fost cea care-mi provoca starea asta, ci aşteptarea aia până vin subiectele.

Ai ajuns la sala de examen, te minţi că eşti calm şi te gândeşti că “ce o fi, o fi”. De cum ai intrat în sală nu-ţi mai poţi menţine starea aia de falsă siguranţă şi linişte. Când îi vezi pe ceilalţi, cunoscuţi sau necunoscuţi cum se frământă, cum se plâng că nu ştiu aia şi aia, cum regretă că au mers la bere în loc să înveţe, te nelinişteşti total. Mai vezi câte unu doi care au vocea tremurândă că nu pot să se stăpânească şi atunci îţi dai seama că te-ai panicat grav şi tu şi nu poţi controla această stare.

Parcă şi ţigările se sting, una câte una foarte repede iar cafelele trec ca un cola rece pe caniculă, adică instantaneu. Niciuna nu te scoate din starea asta de neliniştite şi îngrijorare totală. Nu ai cum scăpa, nu poţi fugi, nu te poţi distrage, trebuie să aştepţi şi să înfrunţi momentul.

Într-un final, tortura lentă ia sfârşit că vin subiectele. Nu mai poţi auzi văicărelile celorlalţi, nu te mai ucide nici curiozitatea, nici speranţa, nici nimic. Ştii bine, nu ştii nici cât să treci…trist.

Şi la fel de mare ca şi emoţia e bucuria aia pe care o ai când ai scăpat de toate (şi le-ai trecut, indiferent de notă), urmează o vacanţă de vară plină, cu beţii şi petreceri anunţate, cu planuri de mers la mare/munte, niciun alt gând decât distracţia. (pentru unii mai e şi admiterea la facultate, ei mai au puţin de aşteptat şi muncit până să ajungă la fericirea temporară supremă.)

Mă bucur că am scăpat anul trecut de bac, dar încă regret ca nu am tras beţia bine meritată, să mă fac aşa turtă încât să dansez rumba pe piese de vals…

două sfaturi pentru mersul cu trenul : )

June 29, 2011 § 2 Comments

Dacă nu vrei să păţeşti ca mine, ai putea să iei de bun ce am scris mai jos.

Mergi la gară cu 15 minute mai repede de a pleca trenul:

Mai bine aştepţi puţin pe peron, cu riscul de a te plictisi decât să fugi printre linii cu bagajele după tine.

Pregăteşte-ţi din timp bani schimbaţi pentru bilet şi legitimaţia/cupoanele completate:

Când ajungi la casă doar să întinzi mână şi să primeşti biletul. E un mare avantaj dacă eşti puţin în întârziere, acele 3 minute economisite pot fi decisive.

pentru o anumită categorie de oameni

June 28, 2011 § 2 Comments

“Căci ceea ce detestă ei la cel ce gândeşte altfel nu este atât opinia diferită pe care o susţine, ci încăpăţânarea de a vrea să judece prin el însuşi. Este un lucru pe care ei nu-l riscă niciodată şi o ştiu foarte bine, dar fără s-o mărturisească.

Pe scurt, rari sunt aceia care pot să gândească, dar toţi vor să aibă opinii. Şi ce altceva le rămâne decât să le împrumute gata preparate de la altul, în loc să şi le formeze ei înşişi?”

Arthur Schopenhauer – Arta de a avea întotdeauna dreptate

blogger sceptic

June 28, 2011 § 3 Comments

Observaţi ceva ciudat?

De data asta m-aţi păcălit…

June 27, 2011 § 3 Comments

Cerând o pâine mai prăjită m-am ales cu una tare ca piatra. Da, e vina mea că nu “am pipăit-o”. Dar garantez că nu o să mai fac aceeaşi greşeală. Şi nici nu o să mai cumpăr nimic de la dugheana voastră. De acum o să merg mai mult cu 3 minute, fie ploaie, ninsoare, caniculă, tornadă doar pentru a cumpără de la cei care nu-şi bat joc de cumpărători.

De fapt, nu sunt sigur dacă voi păcăliţi sau vă furaţi singuri pălăria. Eu ştiu că magazinele mici, de cartier, se bazează mai mult pe cumpărătorii care stau aproape. Dar dacă îi alungaţi pe puţinii clienţi pe care-i aveţi, nu o să muriţi de foame în câteva luni?

Toţi îşi pot face magazine la parterul casei, nu e greu deloc să mergi la Carrefour şi să vii cu portbagajul plin. Păcat că unii n-au înţeles cum se gestionează cu succes o astfel de mică afacere. Cum sunteţi mai scumpi decât ceilalţi, ar fi ok să oferiţi produse bune măcar. Nu, berea caldă pe caniculă sau pâinea tare nu-s produse bune.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for June, 2011 at Condomized!.